Dupa ce a petrecut o buna perioada la oras, fara sa iasa dintre zidurile (de fum de esapament, de griji adunate, de multa munca si de o gramada de locuitori stresati doar ei stiu de ce...) cetatii, si-a adus aminte de locurile sale natale si de locurile prin care a copilarit.
Si cum toti copiii au sau au avut bunici ... unul dintre locurile copilariei este casa bunicilor.....
Baiatul si-a adus aminte de acest loc si i s-a facut un dor nestapanit si si-a dat seama ca daca nu va revedea acele locuri nu va mai putea suporta toate "zidurile" care il inconjurau.
Asa ca s-a urcat impreuna cu sotia lui iubitoare in calesca trasa de caii putere si a purces la drum mancand pamantul si dupa o bucata de vreme au ajuns....
Baiatul.....
si sotia sa iubitoare.....
S-au intalnit cu restul familiei
bunica cea senina..... 
mama cea buna la suflet......
si tatal cel vesnic fara de astampar 
si dupa ce au stat si s-au odihnit si au pus tara la cale, bunica cea senina le-a facut niste placinte de pomina sa-si aline dorul de cei dargi si sa-si recapete fortele de a suporta "zidurile" orasului.
la plecare toata lumea era fericita....
si cu lacrimi pe obraz...
si dupa ce s-a intors in oras baiatul a inceput sa se intrebe "Ce caut eu in orasul asta fara identitate?"
PS personajele descrise in aceasta poveste sunt reale si imi sunt foarte dragi sufletului...
